Datoria Germaniei catre BNR

In cautare de bani, statele incep sa se uite prin arhive la datoriile istorice pe care le au de incasat si sa intenteze procese pentru recuperarea acestora. E cazul SUA- Germania, dar nu asupra lui m-as opri astazi, ci as aminti un caz care ne afecteaza direct. O mai veche datorie a Germaniei fata de Banca Nationala a Romaniei.

E vorba de contractul de Clearing semnat intre Guvernele Romaniei si Germaniei, pe data de 23 martie 1939, in care Romania se obliga sa livreze marfuri diverse (titei brut, produse petroliere, cherestea, produse cerealiere, etc.) catre Germania, care urma sa le achite la un pret mai mare cu 10 % fata de valoarea medie a preturilor mondiale. Germania urma sa achite facturile prin Casa Germana de Compensatie, dar platile trebuiau efecuate numai catre BNR, in marci germane imperiale. BNR, la randul ei, achita in lei romanesti exportatorilor si in acest fel totul era in regula. Contractul acesta se poate gasi pe Internet, nu e niciun mare secret.


Astazi valoarea initiala pe care institutia condusa de Mugur Isarescu ar putea s-o recupereze de la Germania ar fi de 18,8 miliarde de Euro, conform unor calcule efectuate de membrii comisiei Bergier, din Elvetia. Dar in realitate valoarea in discutie ar putea fi cu mult mai mare, poate chiar undeva in jurul sumei de 100 miliarde de Euro, daca tinem cont de valoarea principalilor indicatori comparativi dintre anii 1944 si 2010 (preturile marfurilor exportate, costurile de transport, taxele vamale, etc.).

Pe 16 august 2010 parlamentara germana Ulla Jelpke a adresat Guvernului Germaniei o interpelare, solicitand un punct de vedere oficial asupra acestui posibil sold neachitat de Casa de Compensatie din Germania catre Romania, reprezantata de BNR. Raspunsul Guvernului German, prin Ministerul de Finante de la Berlin, a venit neasteptat de repede, chiar in aceeasi zi (!). Un raspuns previzibil, prin care Ministerul Finantelor de la Berlin spune ca Romania a renuntat la orice pretentie materiala fata de Germania, prin semnarea Tratatului de Pace de la Paris, din 10 februarie 1947. Numai ca un astfel de raspuns este total incorect deoarece art. 28 din Tratatul de Pace de la Paris prevede ca “Romania renunta la orice pretentii fata de Germania, cu exceptia celor rezultand din contracte si alte obligatii anterioare datei de 1 septembrie 1939, precum si din drepturi dobindite inainte de aceeasi data” .

Deci motivatia Ministerului de Finante din Germania nu sta in picioare, ba chiar as putea spune ca insasi prin motivatia aceasta lipsita de logica s-au impotmolit si mai tare si vor trebui sa accepte, intr-un final previzibil, ca au de platit o suma imensa Romaniei.

Tot articolul: http://hymerion.ro/2010/08/20/bnr-ar-putea-recupera-din-germania-peste-18-miliarde-de-euro-banii-reprezinta-datorii-neachitate-dintr-un-contract-semnat-in-1939.html